M-am gandit sa povestesc ce revelatie am avut la cursul de duminica 20 sept (rugaciune, relaxare, concentrare si meditatie).
Pe la sfarsitul relaxarii am trait o scurta poveste foarte interesanta, pe care nu am inteles-o pe moment.. Si m-am gandit ca poate aceasta o sa foloseasca si altora.
Eram o fetita de vreo 7-8 ani si mergeam pe strazile Parisului (cred ca era vb de Paris pentru ca mi s-a spus unde sunt, si anul, numai ca pe asta l-am uitat). Era frig afara, ploua, iar eu eram trista si infrigurata si mai ales singura. Hainele mele erau zdrentuite, umbrela nu aveam, asa ca m-am adapostit sub scara unei case. O trasura regala s-a oprit chiar in dreptul scarii, asa ca am iesit sa o vad mai bine. Usa ei aurita s-a deschis, pentru ca un rege cu parul lung, ondulat si negru sa se uite chiar la mine. In clipa urmatoare imi spune ca putem sa facem un targ cinstit: eu sa ii daruiesc ce am eu mai de pret la mine, iar el imi va darui de asemenea cel mai de pret lucru pe care il detine. Eu m-am apropiat de el tremurand si de frica si de frig si i-am intins ultimul bat de chibrit pe care il mai aveam in buzunar. El l-a luat, mi-a multumit, a inchis usa, iar trasura a plecat, lasandu-ma in urma ei uimita. Uitandu-ma dupa trasura care se departa din ce in ce mai mult de mine, am realizat ca sunt mai trista si mai singura ca niciodata si am inceput sa plang. Lasandu-mi capul in jos mi-am vazut imaginea oglindita intr-o balta din fata mea, lucru care m-a facut sa ma opresc din plans. Suprafata apei reflecta o fetita care arata exact ca si mine si totusi nu imi venea sa cred ca eram eu. Eu purtam haine zdrentuite, dar in oglinda purtam o roche minunata, iar in par aveam flori. Eu simteam tristete, iar in oglinda paream fericita. Afara ploua iar in oglinda era soare. O trasura minunata era chiar langa mine. Acolo aveam puterea sa fac tot ceea ce doream! Acolo nu aveam nevoie de nimeni si de nimic pentru a fi fericita!
Mi s-a parut o poveste foarte trista, asta pentru ca nu am realizat ca lumea plina de iluzii nu era cea reflectata de apa, ci cea in care traiam, cea in care nu aveam nimic. Regele chiar imi daruise tot ce avea mai scump: puterea de a transcende iluzia.
Multumesc mult acestui rege oriunde s-ar afla acum!
Amin
Multumesc MIHAIL:)
Acasa