Din momentul in care am citit cartea Ta si m-am convins ca esti cu adevarat reincarnarea lui Iisus si pina in momentul cand am venit sa Te caut in plan fizic a durat o vreme. In mod normal ar fi trebuit sa ma grabesc sa Te caut, nu sa stau sa tot filozofez pe marginea subiectului "sa ma infatisez inaintea Lui sau sa nu ma infatisez (inca) inaintea Lui", dar cum tocmai dusesem de ripa relatia mea cu fostul meu maestru spiritual (un om pe care il respect si pe care il consider a fi un maestru spiritual autentic), mi-am spus ca decat sa ma grabesc sa Te caut si sa stric si relatia mea cu Tine ( ca urmare a "talentelor si virtutilor" egoului meu pe care le stiam prea bine), mai bine sa ramina intilnirea noastra ca o speranta frumoasa de viitor, pentru vremea cand egoul meu va fi cel putin usor amortit si nu se va invrednici sa strice totul.
Intrucat imi facusem o adevarata meserie din a analiza cauzele care au dus la distrugerea relatiei mele cu acel maestru spiritual pe care il cunoscusem mai demult (multumindu-ma doar sa filozofez, fara insa a avea si acel elan necesar corectarii la modul concret a anumitor atitudini eronate), am ajuns la concluzia ca, in relatia cu un maestru spiritual, nu este absolut obligatoriu ca omul sa se destepte, caci se poate intimpla si pe dos.
Principiul "celui care are i se va da, iar de la cel ce nu are se va lua si ceea ce are" se manifesta chiar si in relatia omului cu un maestru spiritual prin aceea ca daca unele dintre virtutile omului vor spori, este foarte posibil si ca unele slabiciuni (mai exact punctele cele mai slabe ale omului � cum ar fi, de la caz la caz, stupiditatea, orgoliul, lipsa de incredere in sine, rautatea, etc) sa se accentueze.
Intrucat in anumite aspecte relatia mea cu fostul meu maestru spiritual a dus la o accentuare a prostiei mele (desi din multe puncte de vedere am avut mari beneficii spirituale ca urmare a intilnirii mele cu dinsul), mi-am propus sa astept sa am semne de la Dumnezeu , mai exact sa simt in inima mea, ca sa stiu care este momentul potrivit pentru a Te cauta (in planul fizic). Cu sau fara semne, oricum planuisem sa Te cunosc atunci cand vei tine acea conferinta pe care ai tot anuntat-o pe vechiul Tau site, caci ma gandeam, in desteptaciunea mea, ca daca stau eclipsata in puhoiul de multime si nu ma evidentiez cu nimic, nici nu se va intimpla ceva care sa strice frumoasele perspective de viitor ale relatiei mele cu Tine.
Acea "accentuare a prostiei mele" de care pomeneam se refera la cel mai mare blocaj pe care il am in relatia cu Dumnezeu si anume la faptul ca am o anumita tendinta de a ma privi pe mine insami ca pe o fiinta jalnica si mizerabila (in raport cu Dumnezeu). Omul nu trebuie nici sa se ingamfe, considerindu-se mai presus decat este cazul, dar nici sa se priveasca pe el insusi ca fiind o fiinta care nu merita prea multa iubire si atentie din partea lui Dumnezeu, ambele atitudini fiind la fel de nocive, impiedicandu-l pe om sa se deschida sufleteste deplin spre Dumnezeu.
Cat despre crearea in plan fizic a unei scoli spirituale, cu niciunul dintre cele doua tipuri de caractere nu cred ca se poate face mai nimic. Cei care se considera mult prea mizerabili ca sa fie impreuna cu acel maestru spiritual (cum cred ca sint multi dintre cei care au pe constiinta o anumita contributie la crucificarea lui Iisus- in cazul in care acel maestru spiritual este Iisus), se tin la distanta gandindu-se cat sint ei de ticalosi (cum fac, presupun, Paco Rabanne si cine stie cat de multi altii) sau se mentin ocupati cu alte chestii, neveste, servici, copii, pentru a avea pe cine sa "dea vina" ca stau departe. Cat despre cei care se cred mai presus chiar decat acel maestru spiritual, acestia sed pe linga el avind pretentia sa fie pupati undeva atit de catre maestrul spiritual cat si de catre noii veniti in grup carora li se cere sa depuna aceasta taxa vamala cat mai des cu putinta- chestie pe care am cam vazut-o (desi nu dusa chiar la superlativ, slava Domnului) in cadrul grupului acelui maestru spiritual pe care l-am cunoscut mai demult (cu care grup nu m-am inteles exact din cauza ca nu am reusit �si nici nu mi-am propus- sa manifest vreo mare tendinta de a ma lasa modelata dupa bunul plac al nazarelilor celor din grup).
Nici fata de Iisus nu sint o fiinta foarte docila, ceea ce macar dintr-un anumit punct de vedere imi convine, pentru ca daca vreodata iti va trece prin cap (dar sper sa nu se intimple) sa sustii ca ar fi voia lui Dumnezeu sa ai (din nou) o moarte de martir, nu vreau sa dovedesc nici o ascultare bleaga in aceasta privinta (desi nu ar fi cazul sa ma bat cu pumnii in piept, caci nu se stie ce forme acute de manifestare va gasi prostia egoului meu). Stiu ca situatiile acestea pot fi evitate intr-un chip intelept si constructiv din punct de vedere spiritual, dar pina una alta mi-a placut de Arnold Schwartzenegger (desi nu as adopta metodele lui) in acel film (Protect Jesus Christ) in care nu se lasa deloc convins de catre Iisus cum ca este necesar ca Iisus sa fie crucificat.
Mi-a placut ca la emisiunea TV de la Antena1 ai sustinut cu tarie ca nu va mai fi nici o crucificare. Genul acesta de dovada (reinvierea) pe care unii inca au tupeul sa o ceara este pentru situatii in care rautatea, josnicia si stupiditatea oamenilor au atins punctul culminant, ori noi ar trebui sa fim capabili macar de un minim de progres fata de ceea ce a fost in urma cu 2000 de ani. Asa ca propun oricarui popa care este patruns de devotament fata de dogma si fata de diversele viziuni ale egoului sau (si care nici nu isi doreste sa se deschida spre adevar) sa se limiteze doar la a face spume multe la gura impotriva Ta la el la domiciliu, fara aparitii publice, asteptind mult si bine sa vina acel Iisus care sa se coboare din nori pentru a-i oferi dovada ca poate sa... transforme apa in coniac.
Am mai trimis un SMS la emisiunea de la Antena1 (dar nu l-am vazut sa fi aparut inregistrat pe ecran ) in care scriam ca si Irod i-a cerut lui Iisus demonstratii ale puterilor Sale.
N-am mai avut timp sa scriu mai multe, caci ma misc foarte incet cu scrisul de SMS-uri, dar i-as fi sugerat acelui teolog-ziarist ca poate ca ar fi bine sa citeasca ce ai scris in cartea Ta, inainte sa isi formuleze niste opinii atit de categorice. Totusi, nu cred ca este suficient sa fie citita cartea, caci, asa cum ai spus, daca omul nu isi deschide inima, Dumnezeu nu ii arata adevarul despre identitatea Ta.
Chiar si fara a fi capabili sa il recunoastem pe Iisus in persoana autorului , oricum este o carte extrem de valoroasa ! Totusi, daca omul este indaratnic si rauvoitor si se ambitioneaza sa caute "nod in papura" la ceea ce ai scris, pentru a-si proteja egoul contra Adevarului, el va gasi noi si noi pretexte ca sa se autoconvinga sa se tina departe de Lumina. Daca pina si faptul ca Iisus a fost casatorit cu Maria Magdalena este o foarte mare piatra de poticnire pentru unii, asta arata ca daca omul tine mortis sa fie irational, nu ai cum sa il potolesti, decat eventual sa ii pomenesti de niste norme de comportament civilizat, astfel incat sa renunte sa puna mina pe ciomag sau sa recurga la tot felul de rautati si josnicii pentru a-si demonstra devotamentul fata de imaginea lui despre adevar.
Este foarte ciudat ca oamenii refuza sa accepte chiar si adevaruri care sint scrise clar in Noul Testament.
Tin minte ca odata am vorbit cu o doamna, martora a lui Iehova, aratindu-i pasaje din Biblie in care se arata clar existenta vietii dupa moarte si singura reactie pe care am obtinut-o a fost ca a luat-o la fuga, sustinind ca trebuie sa prinda metroul !
Aceasta doctrina a unor grupari religioase care sustin ca nu exista viata dupa moarte este bazata pe un citat din Biblie, din Eclesiastul mi se pare, cum ca "mortii nu stiu nimic". Poate ca or fi destui dintre cei care au trecut pe lumea de dincolo care habar nu au de nimic, dar aceasta forma de maladie intitulata "ignoranta" nu ii iarta nici pe unii dintre cei care misca in acest plan fizic.
Ma bucur totusi ca ai dat vestea ca Iisus s-a reincarnat.
Cat despre cei care s-au repezit sa Te agreseze verbal , inca mai au zile sa isi rectifice atitudinea.
Oricum trebuie sa ai o mare tarie ca sa suporti atita micime, rautate si grosolanie!
Sa ma ierte Dumnezeu ca ii judec pe unii.
M-am bucurat si ca Te-am revazut, caci imi era dor de Tine.
Iti multumesc ca m-ai invitat la intilnirile de duminica si la curs dar, daca veni vorba, o mare povara de jena apasa peste mine, caci nu m-am tinut serios de ceea ce am invatat la cursul anterior !
Iti multumesc pentru Binecuvintarea Ta !
Cel mai mare dar pe care il poate primi o fiinta si cea mai mare bucurie este sa IL simta in suflet pe Iisus.
Ioana Osan
Acasa 