Buna,
Ma bucur ca mi-ai dat ocazia sa citesc autobiografia Ta.
Prima data dupa ce am citit-o m-a "zgudit" putin.
M-a facut sa imi pun unele semne de intrebare.
Inainte sa termin de citit cartea (nu ajunsesem inca la final unde trebuia sa fac o alegere), am mers intr-un parc pe o banca si stateam cu ochii inchisi spre cer. La un moment dat am vazut jos niste dracusori mici si f neastamparati si parea f cald, iar sus era lumina si atat de multe culori...
Pentru prima data am simtit cum pot sa imi iau prana si la final Cerurile s-au deschis si am auzit o voce foarte puternica in piept:
Alege! Acum!
Dupa citirea cartii Tale am simtit nevoia tot mai mult sa aflu Adevarul, am citit f mult, am vazut documentare ... si nu imi venea sa cred cat de ignoranti suntem majoritatea dintre noi. Chiar daca adevarul e in noi, nu suntem in strare sa il vedem.
Nu am inteles cand mi se spunea sa nu pacatuiesti cu gandul ... gandeam ca orice persoana ignoranta ... "e doar un gand" si imi continuam viata mai departe. Si asa am trait de f mult timp in barfa si minciuna si vad ca am facut atata rau.
Ma bucur foarte mult ca mi-ai deschis ochii (eu port ochelarii din clasa a 11-a si de atunci dioptriile au tot crescut si nu stiam de ce! - de fapt, nu vroiam sa vad adevarul si mergem in continuare prin labirintul intunecat).
Imi pare nespus de rau ca dupa atatia ani de la sacrificarea Ta oamenii inca nu reusesc sa vada Adevarul!
Sunt unele persoane in viata mea carora am inceput sa le vorbesc despre Dumnezeu si reincarnare ... ma aproba, dar tot continua in ignoranta lor sa nu faca nimic pentru sufletul lor. Cateodata ma intristez ca lucrurile spre trezire merg asa de incet.
Cand am inceput sa vad luminita de la capatul tunelului Te-am cautat cu gandul si cu inima.... si intr-o noapte am visat ca eram la mine acasa, citeam ceva si la un moment dat ai intrat Tu pe usa.. m-am bucurat foarte tare si Te-am strans in brate.
Am inceput sa fac exercitii de respiratie... primele dati cand vroiam sa fac ceva mi s-a spart teava de apa, alta data m-a prins o ploaie destul de puternica in oras, cand am ajuns acasa am facut un dus si bineinteles ca am adormit. De cele mai multe ori m-am confruntat cu somnul.. desi nu aveam nimic pana cand ma apucam de exercitii.
Referitor la Biserici ... si eu am simtit tot timpul ca "matanile" si alte lucruri de fatada nu ajuta la nimic. Nu mergeam la biserica prin simplu fapt ca simteam prea multa agitatie in jur, si ritualurile in sine imi dadeau o stare de disconfort ... mi se spunea cand sa imi fac cruce si cum sa stau.
De curand insa am fost la o Biserica undeva langa Timisoara (Giarmata) ... am ignorat toate zgomotele exterioare, toate intrebarile si sfaturile celorlalti si am reusit sa simt lumina si energia, pt ca era o energie f mare. Si am simtit atat de multa energie, iar tamaia am simtit cum ma curata. Cand am plecat din biserca ma simteam atat de bine si zona plexuluii solar imi era fierbinte.
La finalul slujbei preotul respectiv a vorbit despre Fecioara Maria si chiar despre Elohim, ceea ce m-a impresionat. Am zis ca mai ma duc odata pe acolo sa vorbesc cu preotul si sa-i spun despre Tine, ca esti aici.
Stiu ca multa lume Iti cere minuni ... am urmarit emisiunile Tale si intr-una dintre ele spuneai ca minuni sunt in fiecare zi, dar noi nu le vedem.
Veneam intr-o zi de la lucru si pe jos era un fluturas care se chinuia sa zboare. L-am luat in palma si mi-am zis sa il ajut. Ma tot gandeam ce poate avea ... el se chinuia si nu reusea sa zboare. L-am tinut in palma destul de multa vreme si ma gandeam la Tine, ma gandeam ca daca Tu ai fi aici ai stii ce sa-i faci sa poata zbura si apoi ma gandeam ca sigur mi-ai fi zis ca numai "credinta" mea l-a facut sa zboare. Si i-am zis la fluturas "zboara" si in clipa respectiva a inceput sa zboare! A fost un fel de sclipire in palma mea in momentul cand a inceput sa zboare. Am fost atat de bucuroasa si am vrut sa spun tuturor de minunea mea ... dar pana la urma doar o singura persoana m-a inteles. Restul imi spuneau (chiar daca nu cu voce tare) ca nu e nici o minune, si-a revenit el singur.
Dar pentru mine a fost cea mai fericita clipa si vreau sa Iti multumesc foarte mult pentru ca ai reusit sa ma faci sa "vad"!
Numai bine,
P.S Sper totusi sa scrii si cartea a doua, pentru ca as vrea tare mult sa o citesc.
Andreea (din Timisoara)
Acasa 
